Regele Soselei
Aveam 8 ani, cand regele Mihai a trecut prin comuna noastra Salistea de Sus, in 1939. Era o multime de lume pe ambele parti ale soselei, pe intregul ei traseu. Cu bustul afara, in rulajul incet al masinii, saluta aceasta lume de oameni, de pe ambele parti ale ei, pe intregul traseu, in ovatii de respect si cinstire. Eram micut si m-am strecurat aproape, de unde i-am vazut infatisarea tanara, voioasa si frumoasa, a Domniei Sale.Alta data, mergand la Memorialul de la Sighet, unde a fost si Familia Regala, la Memorial, la Cimitirul Saracilor si la Sapanta, in formatie oficiala mai restransa, am avut onoare sa fim aproape de Domniile Lor, la intalnire de la Curtea Veche, unde s-a servit masa. A dat mana cu noi si am rostit si cateva cuvinte. Gh. Barcan.
Regele soselei
Aceasta se afla la intersectia soselei Kiseleff cu strada arhitect Ion Mincu. Locul a fost ales aici pentru ca in aceasta zona si-a petrecut Regele Mihai I o mare parte a copilariei sale. La ceremonia de dezvelire a bustului au participat: Regele Mihai I, principesa Margareta, principele Radu si principele Nicolae, primarul Sorin Oprescu, fostul premier Calin Popescu Tariceanu, dar si fostul presedinte Emil Constantinescu.
Regele Mihai a locuit La Sosea (Kiseleff) la nr. 15-17 in Palatul Kiseleff, fost sediu ING Bank. Aici a locuit si regele Carol al II-lea, principesa Elena, Mihai I si regina Elisabeta a Greciei pâna in anul 1940.Piațeta este realizata in dulcele stil Oprescian, sunt curios ce sculptor a realizat bustul regelui.
In Lugoj au fost descoperite o serie de asezari din epoca neolitica, bronzului in zona de la poalele DealuluiViilor iar din perioada daco-romana si prefeudala aufost identificate pe actualul traseu al soselei de centura a Lugojului. De asemena in sec. XIX s-au gasit din epoca neolitica cateva obiecte si in zona caii ferate Lugoj ....
Aparitia la orizont a hoardelor navalitoare tatare din 1241 il obliga pe regele Ungariei Bela al IV-lea sa renunte la legile aspre asupra romanilor din Banat si chiar sa acorde privilegii si o oarecare autonomie locala sub protectoratul Ungariei a nobililor romani locali pentru a lupta alaturi impotriva tatarilor. Astfel in 1241 apare un document in care regele Ungariei Bela al IV-lea a refacut mai multe cetati printre care si cetatea Lugoj dupa marea invazie a tatarilor din acel an care a facut prapad si a pustit totul in zona Banat si apoi in Ungaria..
In 1247 regele Ungariei Bela al IV-lea aduce in zona Banatului de Severin pe Cavalerii Ioaniti oferindu-le o diploma de autoritate in zona din care facea parte si Lugojul pentru a stavili pericolul tatar. In 1289 regele Ungariei Ladislau al IV-lea (1272-1290) apare intr-un document care mentioneaza ca poposeste in zona Lugojului cu armata sa.
Privilegiile, libertatile si drepturile tuturor nobililor, cnezilor si celorlalti romani (universorum nobilium et keneziorum ac ceterorum walachorum) din Banat au fost recunoscute de regele Ungariei Ladislau al V-lea, prin cunoscuta diploma din 29 august 1457, in aceleasi conditii acordate de catre regii unguri anteriori....Potrivit acestei diplome, districtele Lugoj, Sebes Mehadia, Almaj, Comiat, Caras, Barzava si Ilidia, constituiau o comunitate autonoma, cu o organizare juridica proprie, avand in frunte un comite ales. ... "Pe nobilii romani si pe cnezii din aceste districte nu poate sa-i judece decat comitele lor temporar ales, iar daca nu vor fi multumiti cu judecata lui, au dreptul sa se adreseze Curtii regale si impotriva sentinţei date de Curte, au dreptul sa apeleze la rege ''.
La scurt timp dupa sosirea sa in Romania, Principele Carol intreprinde mai multe calatorii prin tara, in ciuda drumurilor foarte proaste si a conditiilor precare de calatorie. In sate se trag clopotele. In fruntea locuitorilor satului veniti sa-l intampine se afla preotul. Satenii in port popular il intampina cu arcuri din crengi. O parte din sateni il insotesc calare pana in localitatea urmatoare. In satele pe care doar le traverseaza, taranii in port de sarbatoare se insira de-a lungul soselei, barbatii isi scot caciulile, iar femeile stau inintea colibelor cu toata demnitatea linistita a Orientului in atitudinea lor. Nicio taranca romanca nu stie sa se plece sau sa faca temenele ; ea se ridica si sta dreapta si mandra drept semn de salutare.1 Deplasarile sale includ si scurte popasuri la marile mosii, unde cunoaste mai indeaproape proprietarii, cu felul de a trai si ideile lor. La Targu Ocna, la sosirea domnitorului se aprind focuri pe inaltime si se organizeaza un foc de artificii in forma unui brad mare, in jurul caruia sunt ingramadite crengi uscate care ii dau aspectul unei piramide inalte. Scanteile se inalta ca niste rachete in aer.
Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică şi dată în folosinţă în 1935, când a fost inaugurată de regele Carol al II-lea, motiv pentru care i se mai spune şi Drumul Regelui.
Este greu de bifat un moment in istorie care sa defineasca cu exactitate constructia soselei Transalpina. Totusi, se crede ca a fost construita pentru prima data in timpul razboaielor dintre daci si romani.
Multe voci spun ca aparitia drumului are loc mult mai tarziu, mai exact la sfarsitul secolului XVIII, inceputul secolului XIX, sau in timpul primului razboi mondial, atunci cand germanii aveau nevoie de o varianta strategica de a trece Carpatii. Pana la urma nu mai conteaza punctul de inceput al seselei, ci faptul ca a fost reconstruita in perioada interbelica si inaugurata de regele Carol al II-lea, de unde si denumirea de Drumul Regelui.
Istoria Transalpinei este foarte veche; potrivit unor surse, acesta a fost construit de legiunile romane in timpul razboaielor cu dacii, motiv pentru care pe hartile de istorie este trecut sub denumirea de coridorul IV strategic roman. Alte surse afirma ca Transalpina a fost construita de germani, din ratiuni militare, in timpul primului razboi mondial. Cert este ca, in anul 1938, Regele Carol al II-lea a inaugurat Transalpina la Poiana Sibiului, de unde vine si numele de \u201eDrumul Regelui\u201d, traseul fiind considerat o mare realizare tehnica, cu rol economic, strategic si militar. Lucrarile de reabilitare si asfaltarea soselei au inceput in anul 2009.
Punctul de start al soselei incepe de la Jina, coboara apoi 7 km pana la Sugag, dupa care soseaua urca pe partea stanga pana la Obarsia Lotrului; doar cativa kilometri ne despart de barajul Tau, urmat de barajul Oasa. Pe partea dreapta a Barajului Oasa, gasim colonia Fetita, loc in care s-a ridicat o manastire. De la manastire, urcand pe la Sureanu, trecem prin luncile Prigoanei; Luncile Prigoanei insa sunt o aminte amara pentru localnici. Aici erau pedepsiti localnicii care in trecut vroiau sa paraseasca tinutul in vederea pastrarii traditiilor in care au fost nascuti. Dupa Lunci, ajungem la Cabana Iezeru Sureanu, urmata de localitatea Sadu si localitatea Talmaciu, dupa ce am strabatut 62 de km.
Astfel, in perioada 11-13 septembrie 2009, 16 automobile 15 ARO si un Landrover Freelander au reusit sa parcurga Transalpina, cea mai inalta sosea din Romania, drumul alpin din Muntii Parang, Carpatii Meridionali, cunoscut si sub denumirea de drumul regelui, fiind inaugurata de regele Carol al II-lea, in 1935.
De altfel, incercarea de anul trecut al ARO Club Romania s-a oprit in acest punct, zapezile cazute devreme oprind caravana ARO care incerca in 2008 sa treaca peste Transalpina. Drumul face legatura dintre orasele Novaci (Gorj) si Sebes (Alba), originea acestui drum asfaltat doar pana la altitudinea de 1600 de metri fiind construita si pietruita de trupele germane din Primul Razboi Mondial. Porecla soselei, Drumul Regelui, vine de la faptul ca aceasta a fost inaugurata de catre Regele Carol al II-lea in 1935, atunci cand a fost data in folosinta pentru circulatia publica.
Astazi sunt libera si m-am trezit cu pofta de scris, asa ca m-am gandit sa impartasesc cu voi cea mai noua calatorie a noastra, de data aceasta prin Bucuresti, la Palatul Cotroceni. De vreo doi ani tot incerc sa ajung aici, insa de fiecare data am amanat dintr-un motiv sau altul. Dar iata ca, duminica trecuta, s-au aliniat astrele si am reusit sa bifam acest obiectiv turistic prea putin cunoscut in Bucuresti, Palatul Cotroceni fiind asociat deseori doar cu sediul administratiei prezintentiale, fara sa se mai acorde vreo importanta trecutului sau istoric de peste 350 de ani.Manastire, resedinta domneasca de vara, palat regal, palat al pionierilor comunisti si resedinta oficiala a Presediului Romaniei, Palatul Cotroceni are o poveste deosebit de bogata si interesanta, gazduind de-a lungul secolelor numerosi locatari de sange albastru, printre care: Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu, Barbu Stirbei, Alexandru Ioan Cuza, Carol I si regele Ferdinand.Viata sa lunga a inceput undeva in anul 1682, cand Serban Cantacuzino a ridicat pe domeniul Cotroceniului o manastire. In 1888 Regele Carol a construit un palat in care locuia pe perioada verii alaturi de regina Elisabeta, iar in 1895 a devenit palat princiar cand Principesa Maria si Principele Ferdinand s-au mutat aici. Apoi, dupa cutremurul din 1977 a fost refacut si i s-a adaugat o aripa noua in care se afla astazi sediul Administratiei Prezidentiale. Cea mai puternica amprenta si-a lasat-o insa Regina Maria care, pana la sfarsitul vietii, i-a adus in mod continuu numeroase imbunatatiri.Astazi, Muzeul National Cotroceni este deschis publicului si in cadrul unui tur ghidat poti admira incaperile fastuoase decorate cu piese de mobilier incredibile si peste 20.000 de obiecte din colectii de arta plastica si arta decorativa, carte veche si documente, numismatica, istorie si arheologie.Accesul in muzeu se face din curtea interioara, prima camera a palatului fiind Holul de Onoare, decorat din abundenta in stil eclectic, ce m-a frapat inca de la inceput prin scara monumentala din marmura italiana si vitraliile ce descriu scene din legenda Mesterului Manole.Urcand la primul etaj, am fost condusi in Sufrageria Germana sau sufrageria lui Carol I, o camera sobra ce reflecta cel mai bine admiratia regelui catre stilul german. Piesele de rezistenta de aici sunt fara indoiala masa masiva din lemn de nuc cu cele zece scaune rococo, imbracate in piele de Cordoba, semineul din marmura absolut superb, deasupra caruia se afla un tablou ce infatiseaza scene de vanatoare, candelabrul original si ceasul pendula din anul 1876, realizat din bronz aurit. In aceasta camera, Carol I si Regina Elisabeta obisnuiau sa ia cina alaturi de cuplul princiar Ferdinand si Maria, iar mancarea le era adusa cu un lift, aflat in dreptul semineului.De aici am patruns in Salonul de Vanatoare ce infatiseaza pasiunea de vanator a Regelui Ferdinand unde se afla trofeele si armele sale de vanatoare. Aici predomina lemnul de tei, iar pe jos sunt blanuri de urs, vase decorative, banci si lazi decorate cu gheare de leu, himere si putti.Urmeaza una dintre cele mai frumoase camere ale palatului, Salonul Florilor sau Salonul de Aur, decorata dupa dorintele Reginei Maria. Aici peretii sunt impodobiti cu ghirlande superbe, in timp ce scaunele si fotoliile sunt aurite si tapitate cu matase naturala, brodata manual. Mi-au ramas in minte comoda pictata manual, din lemn de trandafir, cele doua sfesnice superbe din bronz auriu si portelan pictat manual si celebrul pian Steinway, vechi de 140 de ani, pictat cu lait-motivul floral al incaperii, la care performa insusi George Enescu atunci cand era in vizita la Cotroceni.Iata-ne ajunsi si in Biblioteca Regelui Ferdinand I, folosita de acesta si pe post de cabinet de lucru, cu mobilier din lemn de ulm, bogat decorat cu nimfe, arme si blazoane. Si aici se afla un semineu superb, realizat din marmura, dar si o scara secreta ce duce catre dormitorul regal. In prezent biblioteca gazduieste 2.500 de carti (in trecut erau peste 4.500), din care un fond important il reprezinta cartile de botanica, o pasiune de-a Regelui Ferdinand.In continuare am pasit in Salonul Cherchez sau Marele Salon Alb, ce imbina cu brio stilul moldovenesc cu cel muntenesc. Acesta a luat nastere la initiativa Reginei Maria si a fost obtinut din comasarea a doua incaperi de dimensiuni reduse: Salonul de Receptii si Marea Sufragerie. Aici sunt expuse piese de mobilier specifice artei spaniole printre care un cabinet din lemn cu detalii elaborate, un tron neogotic, o colectie de medalii si masa mare rotunda inconjurata de 24 de scaune, considerata de regina Maria un simbol al tarii sale natale. Scaunele erau in numar egal pentru domni si doamne, evidentiate prin sculptura spatarului (cele decorate cu copaci erau destinate doamnelor, iar cele decorate cu acvila domnilor).Apartamentul Elena Cuza se remarca printr-un mobilier bogat ornamentat, alcatuit dintr-o masa rotunda inconjurata de patru scaune tapitate cu matase fina, o comoda pe care se afla trusa de voiaj a Elenei Cuza, o vitrina in care sunt expuse cutii de bijuterii, un secretaire din lemn furniruit si cateva documente ce au apartinut domnitorului Al. I. Cuza.Urmeaza Mica Sufragerie (salonul pentru mic dejun), locul in care regele Carol I servea masa de dimineata (la ora 06.00) impreuna cu apropiatii sai. Se spune ca regele manca foarte repede si cine nu reusea sa tina ritmul cu el risca sa ramana nemancat si asta pentru ca atunci cand regele se ridica de la masa si ceilalti trebuiau sa faca acelasi lucru :). Si aici predomina mobilierul din lemn masiv, printre piese remarcandu-se masa centrala cu cele 8 scaune, cateva vitrine si bufete.Una dintre camerele mele preferate este Salonul Oriental unde Regina Maria si-a amenajat un studio de pictura si pirogravura, devenit ulterior sala de muzica pentru principesele tarii. Este decorat in stil Tudor si se remarca prin ferestrele inalte si mobilierul oriental din lemn de abanos, lacuit in negru si sculptat cu motive zoomorfe si incrustatii de coral si argint.Am pasit apoi in Apartamentul Regal, ce a apartinut principilor Carol I si Elisabeta, alcatuit din camera de lucru a reginei unde se afla un secretaire decorat cu sculpturi si dormitorul regal dominat de patul monumental din lemn de nuc, care este cea mai mare piesa de mobilier din palat. Acesta a fost oferit cadou de catre boierul Golescu (la doi ani dupa moartea Mariucai, fetita celor doi) si este decorat cu un medalion reprezentand un inger cu doi copii in brate, ce simbolizeaza dorinta cuplului de a aduce pe lume un mostenitor.In capatul apartamentului se afla cabinetul de lucru al Regelui Carol I, piesa centrala de aici fiind biroul din lemn de nuc pe care se poate observa coroana si stema Romaniei, dar si cateva simboluri masonice.Urmeaza Apartamentul Francez, un loc pur si simplu incantator, decorat cu mult auriu si motive florale, mobilier in nuante pastelate, tapiterii roz din matase si draperii cu scene din fabulele lui La Fontaine.Patrundem apoi in Dormitorul Reginei Maria, realizat in stil Tudor, cu grinzi sculptate in lemn de paltin si brad, cu un semineu monumental ce confera o nota medievala incaperii, un pat impunator din lemn masiv si cateva scaune si masute in stil art-nouveau. Alaturat dormitorului se afla Salonul Norvegian, o camera cu peretii imbracati in lemn de brad unde Regina Maria isi primea invitatii, lua ceaiul alaturi de Regele Ferdinand si isi scria povestile. Aici s-a incheiat incursiunea noastra la Palatul Cotroceni, una dintre cele mai frumoase atractii ale Bucurestiului care te va uimi prin mobilierul somptuos, detaliile elaborate si povestile fascinante ce amintesc de trecutul Romaniei. 041b061a72